Sclipirea si bogatia diamantelor

26 05 2010

Averi fabuloase, blesteme nesfarsite, intrigi politiste si sentimente amestecate din partea semenilor sunt atributele ce graviteaza dintotdeauna in jurul diamantelor.

Reci si fierbinti, albe sau albastre, mici si mari, condi-tie pentru logodna sau metoda de a ascunde venituri ilegale. Au cucerit inimi si au starnit revolte, s-au asezat pe pieptul regilor si au adus moartea posesorilor. Toti le dorim.

Din India in jurul lumii

Se crede ca primele diamante au fost descoperite si utilizate in India, fiind gasite in depunerile de aluviuni ale raurilor. Primele referiri la aceste pietre pretioase vin dintr-un text budist, Anguttara Nikaya, si un text scris in aceeasi perioada cu un alt document, sanscrit, Arthashastra, ambele datate in jur de 296 i.H. In scurt timp, diamantele au fost asociate cu notiunea de sacru si au inceput sa decoreze temple si statui ale zeilor locului, considerandu-se ca le vor atrage bunavointa si vor aduce noroc localnicilor. Diamantele colorate erau interzise diverselor caste, regele fiind singurul care – prin natura sa divina – avea permisiunea sa aiba diamante de toate culorile.

Recent, o echipa de arheologi chinezi si americani a descoperit patru topoare utilizate in anii 4000-2500 i.H. la ceremoniile de inmormantare de pe teritoriul Chinei. Topoarele, fabricate din corindon, pareau a fi slefuite cu pudra de diamant, ceea ce ar impinge data de nastere a diamantelor in urma cu cel putin 2.000 de ani decat cele mai vechi atestari de pana acum. In „Istoria Naturii“, Pliniu cel Batran povesteste despre utilizarea ornamentala a diamantelor, precum si despre rolul lor in breslele gravorilor. La pragul dintre milenii, chinezii utilizau extensiv diamante pentru slefuirea si gravarea jadului. Descoperiri din Yemen plaseaza diamantul ca instrument de gaurire si forare in secolul IV i.H.

Ajunse la marginea Europei, diamantele isi opresc calatoria timp de un mileniu, consecinta a raspandirii rapide a crestinismului: fiind folosite anterior in amulete, ele nu mai puteau apartine unui adevarat crestin. Adevarata isterie a diamantelor a inceput dupa 1300 si a crescut pe masura ce noi depozite erau descoperite in Africa si apoi in America de Sud.

Incalcarea tabuului

In vechime, diamantele erau taiate sub forma a doua piramide suprapuse, octaedral, aproape ca un cub, scopul principal fiind inlaturarea impuritatilor de la suprafata. In jurul anului 1300, Venetia a devenit principalul furnizor de diamante pentru Europa, aprovizionand in principal atelierele de bijuterii din Bruges, Antwerp si Amsterdam. Acesta este momentul in care tabuul indian, care interzicea taierea diamantelor sub o forma anume, este incalcat pentru prima oara. Din 1375, o intreaga breasla de taietori si slefuitori de diamante activa in Nurnberg. In deceniile ce au urmat, taieturile au devenit din ce in ce mai variate: intai trunchiuri de piramida (table cut), apoi briolette (1476), roza (aprox. 1550), apoi marele pas inainte – mazarinul, prima taietura de briliant.

In 1919, Marcel Tolkowsky teoretizeaza si demonstreaza pe principii estetice taieturile rotunde de briliant, cele care au definit, de atunci incoace, perfectiunea diamantelor, chiar daca unele versiuni sunt astazi mai rafinate. Marea explozie a diamantelor a venit aproape de 1300, cand Ludovic XI a decretat ca doar regele poate avea diamante, starnind astfel pofte si invidii. O suta de ani mai tarziu, toti nobilii si negustorii de vaza se impodobeau cu aceste pietre. Un document din 1477 dezvaluie ca printre intrebuintarile diamantelor intrase si decorarea verighetelor si a inelelor de logodna.

A doua tinerete pentru diamante a venit in secolul XX, cand noile exploatari au redus suficient pretul diamantelor, cat sa poata fi achizitionate (cu putin efort, e drept) si de oamenii din patura mijlocie. Intre cele doua valuri, diamantele au fost permanent legate de regalitate, nobilime, dar si de scandaluri, istorii amoroase si chiar de politica.

Invincibilitate si protectie

Se stie ca diamantul este, alaturi de grafit, unul dintre cei mai cunoscuti doi alotropi ai carbonului. Oamenii au remarcat diamantele in primul rand datorita stralucirii si duritatii lor, ambele date de forma de cristalizare tetraedrala. Daca la inceput erau culese din malul Gangelui, astazi vorbim despre mii de mine raspandite in toata lumea. Anual sunt extrase 26.000 de kilograme de diamante, adica 130 de milioane de carate, valorand peste 9 miliarde de dolari. Cantitatea de diamante sintetice produsa anual depaseste cu putin 100.000 de kilograme.

Numele de diamant provine din grecescul „adamas“ – invincibil -, proprietate pe care se credea ca o transfera si asupra posesorului. Cateva milenii mai tarziu, diamantele ofera o protectie financiara stabila in fata unei piete tot mai fluctuante, avand o evolutie relativ constanta pe burse, chiar si in comparatie cu aurul sau argintul.

In jur de 49% din diamantele extrase in prezent provin din Africa, desi depozite considerabile au fost descoperite si in zonele vulcanice din Canada, Rusia, Brazilia si Australia. In ultimele decenii, mai multe razboaie si scandaluri internationale au fost legate de comertul cu diamante din care aveau de castigat grupari paramilitare africane: mare parte din minele continentului se afla in Namibia, Congo, Botswana, Angola, Tanzania sau Sierra Leone. Nici scandalurile economice nu au ocolit aceasta piata. Grupul De Beers a fost acuzat in repetate randuri de practici monopoliste in stabilirea pretului international. Abia recent grupul a „scazut“ in putere, ajungand sa controleze „doar“ 60% din piata.

Un simbol de neuitat

Romanii au crezut multa vreme ca diamantele sunt bucati desprinse din stelele cazatoare. Grecii, mai poeti, le considerau lacrimi ale zeilor. Indienii le-au inchinat o sutra. In mai multe tari din Asia si in unele zone din India, diamantele reprezentau cadouri facute de zei oamenilor, fie pentru a-i ajuta sau proteja, fie spre a-i rasplati pentru vietile curate si ofrandele constante.

Mistica diamantelor a disparut insa in ultimele decenii. De la burghezia secolului XIX si pana astazi, diamantele au finantat comploturi politice, tradari sau aliante, au incitat si au sedus, devenind, in cele din urma, un simbol al celor care nu se tem de nimic, al celor atat de puternici incat pot obtine orice. Pe de alta parte, s-au impus si ca pret pentru favoruri ocazionale – „Diamonds are a girl’s best friend“, recita Marilyn Monroe dupa ce a cunoscut indeaproape familia Kennedy.

Secolul XX a adus diamantele in mana unor maestri desavarsiti, cum au fost mostenitorii imperiului Cartier, sau au nascut tendinte noi din ateliere obscure ale unor mici familii – cum a fost cazul Bvlgari. Astazi, nu te poti logodi in SUA fara un inel de macar un sfert de carat (1 ct = 0,2 grame). Diamantele se monteaza si in otel (Ivan Do Zmi), se si arunca in cupe de sampanie la Piano Bar-ul din Knightsbridge’s Sheraton Park Hotel, in Londra (1.000-4.000 de lire cupa, in functie de dimensiunea pietrei).

In credintele populare, un diamant purtat la mana stanga te scoate victorios din orice infruntare, indiferent de numarul dusmanilor. Diamantele mai trateaza somnambulismul, panica si descantecele, demagnetizeaza magnetii, dar se inmoaie daca sunt scufundate in sange proaspat de tap. Magice sau nu, diamantele raman un simbol cultural puternic al prezentului, iar volatilitatea tuturor pietelor le transforma intr-o investitie de viitor.


Actions

Information

One response

31 05 2010
Sclipirea diamantelor | 888Bizz.com

[…] AVETI COTINUAREA AICI http://www.magicwholesale.ro […]




%d bloggers like this: